Astazi, mai mult decat altadata, tinerii au nevoie de modele. Intr-o lume tulburata si nesigura, ei au nevoie sa copieze sau macar sa se raporteze la un model de succes si astfel sa urmeze un drum sigur, un drum deja strabatut si care duce la un liman.

   Fara un model, ar rataci in necunoastere, incercand mai multe variante de drum, poate multe dintre ele fara sfarsit sau cu un alt sfarsit decat cel dorit.

   Modelul ales pentru a fi urmat le da siguranta, incredere, liniste. Intre atatea si atatea drumuri de urmat, modelul inconjurat de lumina cunoasterii este dascalul.

   Sa fii dascal in Romania astazi nu este deloc usor. Salariile sunt mici, conditiile de munca nu sunt dintre cele mai bune, materialele didactice sunt invechite sau lipsesc cu desavarsire, consumul nervos este mare, elevii sunt tot mai marcati de transformarile socio-economice, iar familiile lor sunt tot mai neinteresate de legatura cu scoala.

   Din pacate, la ora actuala putini mai sunt acei dascali pe care poti sa ii iei ca pe un exemplu, un lucru revoltator atat pentru elevi cat si pentru parintii acestora fiind calitatea lor de oameni. Astfel, unele ore de studiu se transforma in ora de amuzament unde elevii in loc sa isi puna la punct cunostiintele se trag de sireturi cu asa-zisii profesorii.

   Iata asadar, cum incepe o noua zi de scoala pentru un elev al unui liceu, cu oarecare reputatie, reputatie pe care cu siguranta nu o merita:

   Luni, ajuns in clasa undeva prin ultima banca ma asez eu, stiind ca prima ora voi avea matematica, un obiect important pentru mine, dar si pentru ceilalti colegi. La 13:20 deja se asterne linistea, iar domnul profesor se lasa asteptat; in jurul orei de 13.50 domnul profesor pe nume Pascal, cel care ar trebui sa fie un model pentru noi intra in clasa intr-o stare evidenta de ebrietate si mirosind ingrozitor a alcool.

   Asezandu-se la catedra, un loc pe care un astfel de cadru didactic nu l-ar mai merita, ne anunta intr-un mod ironic ca nu o sa facem ora si ca el pleaca cu ceva treaba, rugamintea lui fiind sa facem liniste.

   O situatie inadmisibila, in privinta asta nefacandu-se prea multe lucruri deoarece acest domn este titular pe post si se spune ca nimeni nu-i poate face nimic. Dar noi, cei care venim la scoala pentru a ne face un viitor ce facem?

   Ramanem intotdeauna intr-un etern anonimat fara ca nimeni ne ia in seama. Si o alta ora vine, in orarul meu se afla si chimia, de asemenea un obiect important pentru noi.

   Si ce sa intelegem de la profesoara Cornea care intra in clasa, pune catalogul pe catedra si ori preda fara sa inteleaga nimeni nimic ori asculta pe vreun elev si in timpul ascultarii, rade de nu mai are aer, asa... din senin.

   Comportamentul este ciudat pentru un cadru didactic daca putem sa il numim asa si la o adica dragii mei, de ce e lumea atat de revoltata pentru comportamentul noii generatii?! E destul de simplu de raspuns, din cauza lipsei unor modele de urmat pe pe care ar trebui sa le primim zi de zi, in societate si la scoala.

   Iata si o pauza dupa o ora in care avem nevoie sa ne recreem. Eu si inca un coleg suntem surprinsi pe holul scolii de coborarea intempestiva a doamnei Baciu. Ea coboara usor scarile iar la terminarea lor se opreste brusc si isi tinteste privirea asupra noastra. Sta in jur de 10 secunde timp in care se uita fix la noi, apoi incepe dintr-o data sa rada fara oprire si isi continua drumul.

   Doamna Baciu este o profesoara de limba romana care are niste probleme psihice din pricina unei deceptii in dragoste, aceasta afectandu-i grav pe elevii ei, mai ales pe baieti, care sunt insultati si uneori chiar agresati.

   Una dintre multe alte intamplari cu aceasta domnisoara Baciu: eram intr-o zi in curtea scolii iar ea era in fata mea stand in picioare, cu fata si cu bratele in sus, de parca spunea vreo rugaciune.

   Nu am mai avut nimic de comentat si nici acum nu as avea ce, dar ceea ce mi se intampla in acest liceu este descris de cuvintele "jale mare".

   O alta ora din cursul zilei a fost muzica. E al doilea an de cand sunt si invat in aceasta unitate scolara si in timpul acestor doi ani, profesorul Marcu nu a fost prezent la absolut nici o ora.

   Chiar daca nu este un obiect pe care viitorul meu se va axa foarte mult, eu sunt de parere ca o ora de muzica ar ajuta la cunostiintele generale de care un elev ar trebui sa dispuna.

   Daca asa este treaba la nivelul intregii tari situatia este jalnica pentru tot invatamantul din Romania si peisajul iti cam da fiori.

   Trecem la o alta zi, la ora de franceza a domnisoarei Ciobanu. Din pacate trebuie sa mentionez faptul ca si aceasta profa are proble mintale care cauzeaza in timpul orelor si nu numai, reactii care lasa de dorit atunci cand vine vorba de un cadru didactic si un model pentru tanara generatie.

   O ora de franceza as putea descrie-o cam asa: intra domnisoara profesoara in clasa cu un calm de nu iti vine sa crezi ca e ea insasi, sta 2 minute in care se uita zambind cam la toti din clasa, apoi trecem la lectura. O soapta in plus si se aud tipetele domnisoarei pana la parter, iar daca mai ai si ghinion te mai trezesti cu o carte peste cap sau un 3 din senin.

   Tin sa mentionez faptul ca acesta profesoara de franceza nu evalueaza elevii pentru a le pune notele de rigoare, ci notele vin dupa cat de linistit sau "generos" esti cu ea.

   In situatia lor sunt multi alti profesori cu probleme psihice ce sunt tinuti in invatamant de niste legi aiuristice si care predau la liceul teoretic "Miron Costin" fara ca pe nimeni dintre diriguitorii acestui sistem nu afecteza mai mult decat pe noi, elevii.

   Asta se intampla zi de zi intr-un liceu ca "Miron Costin" din Pascani, si am convingerea ca si in multe alte unitati de invatamant este aceeasi situatie si intrebarea cea mai frecventa e: De ce nu se face nimic?.