"Apelul acesta pe care l-am facut eu impotriva cipurilor biometrice, si care a fost atat de controversat, nu l-am facut ca sa inspaimant pe nimeni, n-am vrut sa ingrozesc pe nimeni. N-am vrut sa terorizez mintea nici a bogatului, nici a saracului, nici a inteleptului si nici a nestiutorului.

   Ci am vrut sa amintesc acestui popor de unde a plecat, ca in venele lui curge un sange romanesc si curat ortodox, care nu poate sa ingenuncheze in fata cotropitorilor nu numai ai trupului acestui pamant, ci prin dictatura aceasta a tehnicii ei ne cotropesc sufletele noastre, asupra carora nu au nici un drept.

   M-am adresat catre cei care nu si-a stins cu desavarsire flacara credintei din inimile lor. Cu multa durere sufleteasca spun, si imi cer scuze ca trebuie sa fac aceasta observatie, prin care nu incriminez si nu invinuiesc pe nimeni – dar ma doare sufletul sa vad atata nepasare si ignoranta din partea elitelor acestui neam, din partea oamenilor de cultura, laici sau clerici, care prin tacerea lor savarsesc o lepadare de Biserica si de neamul in care s-au nascut.

   Simplul crestin ortodox parca este mai atent la aceste greutati, participa mai cu durere decat participa preotul lui, stand in afara tuturor acestor conflicte, nepasatori fata de oaia care este sfasiata in ogor si stau la distanta si se uita cum o devoreaza lupii.

   Cu multa durere am sesizat ca cei mai multi dintre parintii nostri parohieni nu au luat o masura, macar catusi de putin sa faca cunoscute niste momente grele in istoria crestinismului si a omenirii, pe care crestinul nostru le-a sesizat mai repede.

   Adevaratul om de cultura si de elita iese in fata si acela striga si racneste cu toate fortele lui si apara valorile pe care el le-a construit si pe care el le traieste. Pentru ca daca ar fi tacut tot asa, de pilda un Eminescu, ar fi tacut Radu Gyr, un Nichifor Crainic, sau oameni de mai mica talie - 'apai am fi fost de mult prabusiti.

   Dar acesti oameni, ca niste mici apostoli, am putea spune, au fost mereu prezenti si au strigat si s-au opus la toate metodele de intunecare a fiintei noastre ortodoxe. Iar aceasta problema nu este una oarecare, dupa mine este cea mai grea problema a omenirii si a crestinatatii.

   Dar acum la noi, se simte foarte jenat un domn ziarist, se simte jenat un istoric, un om de literatura sau stiinta ca sa sustina o tema cu ordin religios si sa infrunte vreo primejdie. Nu! Nu cumva sa fie deranjat!

   Nici tacerea sihastrilor nu este scuzabila, monahul, preotul care socoteste ca face o misiune in cadrul Bisericii, dar nu participa direct la aceste adevaruri, la aceste atacuri si primejdii in care ne gasim – nu este monah, nu este preot. Daca nu simte sa participe direct si sa-si asume raspunderea ca un mic misionar al vremurilor, in zadar este toata rugaciunea lui.

   Tacerea in fata acestor pericole este o lepadare a noastra de adevar. Pentru ca ne inrobim si iesim din libertatea Adevarului. Adevarul ne face liberi , nu ne pune cip. Aceasta este dovada ca societatea in care traim este una a minciunii, potrivnica Evangheliei. Libertatea Evanghelie lui Hristos in fata acestei lumi este un pericol terorist.

   Tacerea noastra inseamna sclavie si ingroparea Ortodoxiei. Oamenii nostri de elita, prin tacerea lor nu fac decat sa construiasca sicriul ortodoxiei pe care i-l pregateste stapanirea acestei lumi. Cat pentru pastorii nostri duhovnicesti, atata le spun: Oare sarea se va strica si nu va mai sara?"

       Parintele Justin Parvu