Deschis de curand si privit de toti trecatorii ca o noua minune gastronomica a orasului am intrat sa ma conving, impreuna cu un alt coleg, de minunea aparuta la capatul scarilor din zona de vale a orasului.

   Desi la inceput esti incintat de stilul modern si cochet al restaurantului, terasei si cafenelei, dar mai ales de fetele dragute si amabile care te servesc cu deosebita atentie si chiar pun suflet in ceea ce fac, pe parcurs iti trece.

   Prima oara, pentru ca nu ne era foame, ci doar am vrut sa vedem care este atmosfera, am servit impreuna cite o ciorba de perisoare.

   Nimic de zis, in afara de faptul ca bolul de ciorba era plin, spre surprinderea noastra, de niste conducte cit mina, lungi cit o zi de post cunoscute in traditia gastronomica ca fiind macaroane.

   Pentru ca era si d-na patroana prin apropiere, dar mai ales pentru ca ne-a intrebat daca ne-a placut acel fel de mincare, am raspuns si noi deshis ca nu am mai mincat niciodata ciorba de perisoare cu macaroane.

   Lamuriti ca asa e reteta casei, am inghitit in sec faptul ca cele trei perisoare din fiecare ciorba erau ca niste boabe de mazare, semn evident ca gospodarii casei erau pusi pe economii, dupa teribila investitie pe care o facusera cu restaurantul. Pentru a uita de gustul macaroanelor am fost serviti, mai exact a factu cinste d-na patrona, cu o limonada.

   Cu gandul la limonada supararea ne-a tinut pina zilele trecute, cind rupti de foame, am ales MAESTRO pentru a minca in sfirsit ceva consistent.

   Am comandat cite o "tochitura moldoveneasca", cu specificatia ca poate n-o fi dracul asa de negru, iar tochiturile n-or fi pline de slanina, lucru care pina la urma s-a si intimplat.

   Mai exact, tochitura continea 4-5 bucatele milimetrice de slanina, doua bucatele de carnita de aceeasi marime, cu cite doua ciolane uriase infipte in ele, doi cirnaciori de 3 cm cam insipizi la gust, brinza rasa cit apuci intre doua degete, un ochi si surpriza, un ficat de gaina care nu era specificat in meniu si care il reclamasem inainte sa apara pe motiv ca am alergie la ficat.

   Pentru ca am avut curajul sa intrebam ce reprezinta cifrele de 200/100 din meniu si sa spunem ca nici asa zisa tochitura nu ne-a placut, "patroana" venita la masa cu o falca in cer si una in pamint (ca o faptura de legenda) ne-a transmis scurt: "Daca nu va place, sa va duceti de acum inainte la Mamaliga pe colt", adica la crisma!

   Suparati de nesimtirea patroanei si incercand sa o salvam din ghearele falimentului, dar mai ales ca distractia ne costase (cu tot cu berile aferente) vreo 70 de lei, am recomandat patroanei: "Doamna, daca vreti sa vedeti ce inseamna o tochitura, mergeti la han la Draguseni!

   Cu mentiunea ca nici cafeaua nu face cit o zeama aici la MAESTRO, laudam in schimb limonada, cel putin aia care ne-a fost servita noua!